Rostul comunismului la români

    Mai toată producția, de pe vremea comunismului, nu era decât o imitație ieftină. (De fapt, s-a văzut asta imediat după Revoluție că nu a fost deloc o industrie competitivă)
Dacă aveai ceva, un lucru mai acătării adus de prin Occident, atunci erai un om fericit. Tânjeam după lucrurile Made în Japan sau Made în Germany.
Blugii care erau aduși de studenții negri se vindeau la băieți contra bani sau la fete contra sex.
Ceasurile electronice, cele cu 7 melodii și cu cronometru, aduse de la Oravița, via Serbia, ne măsurau mândria noastră patriotică.
Cu un pachet de țigări Kent sau cu un pachet de cafea originală deschideai ușile pe la doctori.
Chiar și tenișii chinezești erau la mare căutare, căci erau mult mai buni decât ai noștri.
Banii nu prea aveau valoare: Oficial 1 dolar era la 16 lei românești, dar de fapt la negru (valoarea lor reală) era de 100 lei.
Un aparat video costa atunci cât o mașină Dacia. Seara se organizau chermeze între vecinii de bloc în care se vizionau filme porno și atunci se mai spunea câte un banc cu Ceaușescu.
Întotdeauna, ca să ai un lucru bun, trebuia 'să îl faci rost' 'Rostul pe sub mână'
La români era deviza descurcăreților cu pile. Făceai rost cu pile și îți făceai pile cu lucrurile ce se găseau greu.