sâmbătă, 28 martie 2015

Ploaia și iubirea noastră

Orașul e tras printr-un voloc
De norii grei ce curg șiroaie
Tot ce mișcă își caută un loc
Adăpostindu-se de ploaie

Peste acoperișul casei mele
În ritmul rafalelor de vânt
Ploaia bate cu mii de ciocănele
Legănându-mi al meu gând

Spre odaia mică, întunecată
Lumina se fardează în fereastră
Apoi se pierde parcă, toată
În frumusețea ta măiastră

Feériile din jur ce ne îmbată
Sunt al iubirii noastre, ritualuri
Iar fericirea începe să răzbată
Prin ploaia care cade-n valuri