marți, 11 februarie 2014

Gândul meu



 Copil pribeag, rătăcit de părinți
 Gândul meu aleargă înainte și înapoi
 Pe axa răsucită a lumii nebune.
 El urmărește echilibrul nestatornic
 Dintre bine și rău, dintre lege și haos.

 Cu salbe de chei ale cunoașterii
 Ipoteze din neastâmpărate întrebări
 Vor să deschidă niște cutii negre.
 Din ele răzbat note muzicale codate
 Ce creează simfonia materiei vii.

 Din minți căzute-n întuneric și frică
 Schelete de religii ies la lumină
 Timpul pare mirat și le lasă o vreme
 Apoi le sfarmă-n nisipuri mișcătoare
 Pe fundul unor piramidale fântâni.

 În existența asta, a chipurilor virile
 Visele îmi deformează realitatea
 Pe zi ce trece ea devine mai relativă
 Și totuși.. pașii mei prin unda vieții
 Au lăsat câteva urme de nostalgie.